Istoria Monetăriei
De la primele monede bătute în prezența lui Carol I, la relansările și transformările din secolul XX, istoria Monetăriei Române reflectă parcursul țării spre independență și consolidare economică.
Istoria Monetăriei Statului începe la 24 februarie 1870
Evenimentul inaugural s-a desfășurat în prezența domnitorului Carol I, a prim-ministrului Alexandru Golescu și a lui I.C. Brătianu. Până la acea dată, monedele românești erau bătute în străinătate, în special la Birmingham, iar în lipsa unei monede naționale, taxele și vămile se plăteau în aur – adesea aur străin. După recunoașterea independenței de stat a României în urma Congresului de la Berlin (1878), Monetăria își reia activitatea în 1879, fără restricții. Această perioadă (1879–1885) este considerată „epoca de aur” a Monetăriei. După 1890, cu excepția monedelor din aur de 20 lei, producția monetară a fost din nou externalizată. Deși au existat încercări de reînființare în 1924 și 1929, Monetăria a continuat o vreme doar cu baterea de medalii. Sediul original a fost demolat în 1912, data exactă a încetării activității nefiind cunoscută.





